Timpul fuge, azi, fuge mîine, fuge repede şi nu-i chip să-l opreşti.
Vrei? NU vrei?
Pfua! Cine te va întreba.
Şezi pe loc, iar el nu poate. Aşa e menit să fie şi tu simplu muritor nu ai ce face cu asta. Ce-ţi rămîne ţie? Să stai pe un loc? Să te fugăreşti după el? Să fii într-un rînd cu el?
Vrei? Nu vrei? El oricum te face să depinzi de el. Tu poţi şi să stai pe loc, dar el oricum îţi va arunca un os care trebuie înghiţit de tine că de altfel te încurcă, nuş sau se putrezeşte şi-ţi miroase şi deja nu ai încotro, tre să faci ceva cu el, sau îţi e poftă de a ruguma ceva, dar…Vrei? Nu vrei? Cine are treabă cu asta, oricum te vei apropia de timp mai aproape cu un pas fiindcă ai mai făcut un lucru.
Nuş… Te vei face mai bătrîn, vei creşte, vei prinde poate la mai multă minte dacă ţi-a da Domnul, te vei trezi mîine în alt apartament şi dacă-ţi va merge va fi unul bun, al tău şi va fi aşa cum ţi-l imaginai mereu. Te vei trezi mîine dacă-ţi va merge lîngă omul pe care-l iubeşti şi care te iubeşte.
Ţii minte cum a apărut în viaţa ta? Dacă nu şedeai pe loc ţii minte la sigur. Însă oricum aşa ceva nu se uită, deci rezultă că e imposibil să stai pe loc…
Hm… Oricum te trezeşti de dimineaţa, mergi la şcoală sau la lucru şi faci ceva, fie ceva bun, fie ceva rău, fie folositor, fie nu prea, ceva se creează, ceva afli, ceva vezi, la ceva închizi ochii. Timpul trece, vine noaptea, te culci în pat pentru ca mîine să te trezeşti din nou pentru a face încă ceva, poate ceva la fel ca azi, poate ceva un pic mai diferit…
Hm… Nu… oricum e ireal să stai locului. Dar timpul fuge şi poate uneori prea repede, e imposibil să stai pe loc din cauza lui, dar… Dar ar fi bine uneori să ne oprim să privim în jur şi să vedem ce avem, ce iubim, ce trebuie să preţuim, să-i mai oferim ceva din timpul nostru repezit şi lucrurilor sau oamenilor pe care-i iubim.
Nu stăm pe loc. Dar nu trebuie să ne grăbim poate? Dar aşa vom obţine ce vrem? Poate trebuie de ales? Între vise şi eu nuş, realitate, prezent să-i spunem aşa, ok?
Timpul fuge şi noi cu el şi unde-n fine ne trezim? Ce avem noi în viaţă cînd amuş, amuş vom scăpa de ea. A?
Vezi că timpul zboară repede, repede şi trebuie de reuşit să faci multe în viaţă, dar nu fugi, însă nici nu sta pe loc, nuş mergi înainte către VIS îndeplinindu-ţi alte mici vise, mănîncă o portocală, acum chiar scoală de pe scaun, mergi la magazin şi cumpăr-ţi o portocală dacă-ţi este poftă, dacă-ţi este poftă să-i auzi glasul pur şi simplu sună, aruncă laptop-ul la o parte, lasă munca pe un minut şi spunei „Alo? Eşti tu?”
Timpul fuge ca nebunul, ca la întreceri, dar nuş… învaţă să-l foloseşti că apoi nu e bine, nuş de ce dar… nu e bine. Vei simţi că el fuge pe lîngă tine şi nu ai făcut nimic de ce ai putea să te mîndreşti, ce îţi va aduce amintiri care te vor face să zîmbeşti, însă el îţi oferea şansa deseori, nu-l învinovăţi pentru viteza sa. Cum spune Jackson Browne “Don’t say you don’t have enough time. You have exactly the same number of hours per day that where given to Helen Keller, Pasteur, Michaelangelo, Mother Teresa, Leonardo da Vinci, Thomas Jefferson and Albert Einstein.”
