Pavel Turcu отдыхает

Rofl sau MegaCry???

Nu cum?!

Cum pămîntul rabdă aşa oameni? Iaca la ce-i trebuie ei să chinuie urechile oamenilor?! Asta-i mai straşnic decît toată muligambia.com la un loc. Şi pe lîngă toate acestea ce minte de găină trebuie să ai să şi te mîndreşti încă cu aşa ceva? Nu sunt om care judecă, dar, din simpla pricină că există aşa oameni mi-am dat seama cît de mult degradează societatea (okay fata aceasta e din Rusia, dar în md tot sunt mulţi de acest tip, proves: muligambia.com)

Acum întrebare, ce nu le ajunge: a) Minte b) Educaţie c) Ceva de existenţa la ce eu încă nu ştiu

Şi totul nu ar fi aşa de tragic dacă ea plus la toate nu şi-ar bate joc de piesele vestite, frumoase a oamenilor talentaţi care nu merită aşa bătaie de joc, for example Pink…

How she dares?

De rîs sau de plîns?

Back in the Past

Cred că pe oricine trecutul măcar odată l-a ajuns din urmă.

Simple amintiri, întîmplări, sau consecinţe al acestuia, şanse cu numărul 2 etc.

NU trebuie să ne ţinem de trecut şi chiar dacă ne ajunge uneori din urmă… Ca tradiţia asta în filme, cînd prizonierii ies din închisoare, li se spune să nu privească în urmă căci se vor întoarce Păi iaca dacă te ajunge din urmă nu trebuie să-ţi întorci privirea înapoi căci te va înghiţi!!!

Însă… însă doar dacă nu ai vrea să te înghită… ştii cum mereu sunt cazuri de excepţie)))))))

To be or not to be…

Riscul…

Eu personal mă tem să risc, des, aproape mereu.

Tu stai pierdut în spaţiu şi timp. Iar în cap ţi se zguduie un simplu “Ce să fac?”. Dar cînd stai aşa pierdut în spaţiu şi în timp înţelegi că nu-i atît de simplu. Trebuie să alegi una sau alta, să rişti sau nu. Dacă ai extras bileţelul norocos, BINGO!!! Eşti lucky şi plus la toate fericit… Dar dacă nu? Dacă nu, rămîi cu ceea ce ai, însă nici nu ai şanse să obţii ceva, însă nici nu pierzi nimic… Se pare că nimic, dar pierzi ceea ce ai putea obţine…

BRrrrr gîndurile se încîlcesc şi hai încă odată, totul din nou: “Ce să fac?”…

Acest ciclu al gîndurilor durează ceva timp ca pe urmă… Dar ce pe urmă? Ca pe urmă… să nu faci nimic, deseori aşa mi se întîmplă, beau apă şi nu şampanie cum s-a exprimat o persoană.

Ca să rişti, trebuie să ştii cînd merită să o faci. Ca să rişti trebuie să fii gata că nu ţi se va primi totul aşa cum vrei. Ca să rişti trebuie să ai curaj. Ca să rişti trebuie să te poţi ridica dacă vei cădea. Ca să rişti… pot continua mult, enumerînd toate aceste calităţi, calităţi căror uneori le duc lipsa…

Dar pentru tine ce-i Inima?

Inima…

Inima asta…

Uof…

Inima-i o trădătoare.  Ea e laşă şi-şi face de cap cînd şi cum vrea. Decide pentru tine şi în momentul cel mai nepotrivit i se face frică şi te trădează, se ascunde undeva-n colţul cutiuţei toracice şi se zbate ca nebuna. Ce prostie. Îmi aminteşte de filmele acestea a la HollyWood, thrillers unde jertfa se ascunde de un maniac undeva în subsol, dar răsuflarea i se aude pe toată casa… Aiurea, oricum o va găsi dacă nu se poate calma…

Anyway asta deja e altă temă.

Deci Inima…

Inima e ca o mîţă de asta neagră, sau orange, sau albă, nu are importanţă, dar e de asta una egoistă, se crede independentă şi cum că totul ar depinde de ea… Şi cel mai obijduitor e că aşa şi este… Deoarece în momentele cînd ai nevoie de ea, ea nu-ţi vine-n ajutor şi nu-ţi face pe plac, dar cînd îi trebuie ei, să vezi cum ţi se iveşte… Exact ca o mîţă!!!

Inima…

Inima e un organ foarte important care la om este format din 4 camere: 2 atrii şi 2 ventricule, rolul inimii este de a pompa sîngele în tot organismul … bla-Bla-bLa. Dacă nu aş învăţa biologia la şcoală şi nu aş şti că totuşi am nevoie de ea… Aş rupe-o demult şi aş prăji-o aşa gustoşel şi aş păpa-o. (Cu aşa ocazie m-aş învăţa eu să gătesc mîncare.)